Volumul élaborai de Anamaria-Paula Mädäras, intitulât Nume si imagini: semiótica verbalului pictural, îmbinâ, într-un stil original, cele douä pasiuni ale autoarei: arta si lingvistica. Mai extins, capitolul al IV-lea, Semiótica verbalului pictural, Stabileste, pentru început, necesitatea intelegerii termenilor semnificat - semnificant - referent si a relatiei dintre acestia, deoarece „dacä admitem faptul cä numele propriu este un semn lingvistic care are un semnificant si un semnificat, atunci nu putem afirma cä numele propriu nu are un sens, deoarece am nega statutul säu de semn lingvistic" (p. 146). în continuare, Anamaria-Paula Mädäras interpreteazä opera de artä ca mijloc de comunicare verbalä, din punct de vedere pragmatic, fâcând referire la elementele procesului de comunicare. Demersul interdisciplinar este sustinut de numeroasele legäturi ale onomasticii cu alte stiinte (lexicologie, etimologie, dialectologie, geografie, religie si picturä), orientând cititorul spre subiectul lucrärii. Asadar, picturile transpun portretele copiilor, ale sotiilor sau amantelor, fac referire la cälätorii sau la alte aspecte personale. Acest tip de nume neconventional poate substituí numele adevärat („Francisco Mazzuola este cunoscut sub numele de Parmeggianimo" p. 76), poate fi un prenume luat ca pseudonim, un nume modificat sau un pseudonim diminutival. Chiar dacä existä titluri identice, tablourile nu sunt la fei, flecare manifestä un mod original de exprimare" (p. 99). Aceste observatii sunt complétate de о paletä largä de reproducer! ale tablourilor analízate.