Analysing Pavel Dan's and Cesare Pavese's work, although there are differences, some similarities regarding the influence of biographies and space is visible. Both writers are born and raised in ...rural areas, where silent peasants were used with a hard work of the land. Both are considered realistic writers and both were compared with Faulkner. Pavese is also considered a modern writer. Pavel Dan was described both as traditionalist and modernist. The short stories of both writers may be structurally reduced to a unique event. An important symbol for Pavese is the hill, a muted witness of the heroes' loneliness. The plain is the main symbol in Dan's work. Loneliness is a major theme met in their short stories and a feeling they experienced for a long time. One of the similarities in the short stories of the two writers is the use of autobiography. Pavese's literature is a symbiosis with biography, a meditation upon the self-abnormality, a result of an intense experience and of a careful self-analyse. Some literary critiques stated that Pavel Dan has no imagination and uses his reality transformed into text. Exile is another important theme in both creations. Pavese was exiled in the proper meaning of the expression. Pavel Dan was expelled from college and had to finish his studies in another city, Tulcea, with an antagonist landscape compared to the writer's native land. Another antagonism is met in both creations - rural/urban. Carlo Dionisotti and Sergio Antonelli discuss this antagonism in Pavese's work. Also Dan uses this opposition. His short stories presenting life in the city present the lost hopes and dreams of the children and young people coming from the rural areas, hoping to help their families remained in the village. This people always end as unhappy, lonely personalities, living fears isolated in the crowd.
Pe scurt, credem că se poate vorbi despre un pattern cultural şi emoţional - rezultat al unor condiţii istorice negative - adânc înrădăcinat în mentalul colectiv, care invită la statutul de naţiuni ...dominate - din punct de vedere teritorial, economic, politic, social ori cultural - şi despre nevoia organică de a dezvolta o formă de dependenţă în raport cu o entitate politică externă (state europene ori Statele Unite ale Americii) sau cu o figură politică autohtonă care să le dirijeze destinele" (subl. aut.). Cel mai vizibil, acest model dramaturgic care ar presupune scindarea Eului în actant sau Euactor („performer") şi personaj sau Eu-reprezentat („character") se manifestă, în opinia sa, în construcţia şi evoluţia personajului central din Toamna patriarhului: „Cu sprijinul serviciilor de propagandă ale aparatului de stat, patriarhul preia rolul Eului-actor pentru a induce în conştiinţa Celuilalt - poporul ignorant şi abrutizat - imaginea falsă a condiţiei sale dumnezeieşti... O putem însă recomanda celorlalţi cititori mai mult sau mai puţin... filologi, încredinţându-i că vor putea descoperi între copertele ei sobre suficienţi centri de interes, de la inventarul conceptual bine exemplificat (gaucho, cacique, caudillo, gherilă, machism...) la examinarea obiectivă a versiunilor - uneori divergente, alteori caduce sau deviate ideologic - ale sociologilor sau hermeneuţilor care se tot apleacă, de decenii întregi, asupra matricei ethosului cultural latino-american.
Rubrica: Scriitori străini contemporani
Opinii critice cu privire la jurnalul lui Cesare Pavese „Il mestiere di vivere” (Meseria de a trăi).
(Scriitori străini contemporani)
Postfaţă. - In: În inima Europei : studii de istorie religioasă a spaţiului românesc,
Postfaţă. - In: În inima Europei : studii de istorie religioasă a spaţiului românesc,
Recenzie a numerelor 21 și 22 (anul XXII) a revistei "Sănătatea" din care reținem: cercetarea doctorului Popescu-Hagiul - "Căsătoria epilepticilor", studiul lui Cesare Lombroso - "Moștenirea ...bolnăvicoasă la oamenii de geniu" și ancheta asupra chestiunii "Cum se combate criminalitatea". În articol este redat și un fragment dintr-un articol al directorului revistei, Doctorul Sigmand
