Această lucrare reprezintă o provocare pentru mijloacele de apropiere a ştiinţei istorice de adevăr şi de descifrare a realităţilor din trecut, altfel spus, textul este tradus şi analizat în toate conexiunile autorului cu realitatea pe care o descrie, cu viziunea şi înţelegerea a ceea a cunoscut de visu sau despre care i s-a relatat şi cu concepţia de elaborare a textului (despre ce scrie, adică ce aspecte descrie, cât de amănunţit sau, din contra, cât de telegrafic face relatarea ş.a.) Aflată în continuitatea cercetărilor unor opere majore ale culturii universale, ale lui Dimitrie Cantemir, Petru Movilă sau a scrierilor arabe creştine, Ioana Feodorov dispune de toate instrumentele necesare realizării unui asemenea proiect gigant : cunoaşterea perfectă a câtorva limbi moderne şi clasice, a limbii arabe moderne şi a celei medievale (şi în expresia ei particulară creştină), cu expertiză paleografică îndelungată. Explicarea detaliată a tuturor particularităţilor textului în arabă : lexicale, semantice sau ale câmpurilor onomasiologice (de ex., terminologia „tehnică" referitoare la cult şi biserică) formează o contribuţie deosebit de importantă la cunoaşterea atât a culturii arabe şi a culturilor ţărilor vizitate, prin aducerea la zi a informaţiilor ştiinţifice, mai mult decât a făcuto o Paul. Dintr-o înaltă consideraţie a funcţiei de Patriarh, fiul se referă la tatăl său ca la o persoană oficială, pe care o descrie protocolar, dar cu multe amănunte, doar în momentele sale publice, iar relaţiile dintre ei apar strict oficiale sau de serviciu.