Wstęp. Niniejsza praca stanowi próbę oceny jakości życia pacjentów poddawanych hemodializie. Ta ze względu na dotkliwość oraz uporczywość choroby powoduje poważne obciążenia. W związku z tym jakość ...życia może być różna w zależności od zastosowanych metod leczenia, wieku, wsparcia najbliższych, ale również długości choroby.
Cel. Celem niniejszej pracy jest ocena jakości życia pacjenta dializowanego.
Materiał i metody. W pracy wykorzystano metodę sondażu diagnostycznego. W tym celu opracowano własny kwestionariusz ankiety oraz kwestionariusz SF 36. Dzięki temu do badania zaproszono 100 osób, które wskazały na własne doświadczenia z chorobą.
Wyniki. W ramach przeprowadzonych badań dowiedziono, że osoby różnie reagują na chorobę. Jest to uzależnione od wieku, ale i też od chorób współistniejących. Poza tym nie można zapomnieć, iż np. praca zawodowa oraz ilość spraw, które trzeba dostosować do warunków życia powoduje, że chorzy różnie oceniają swoje życie. Najczęściej jest to ocena średnia lub dobra.
Wnioski. Na podstawie przeprowadzonych badań dowiedziono, że osobom młodym trudniej pogodzić się z chorobą. To samo odnosi się do stanów emocjonalnych. Jedne osoby wspierane przez najbliższych lepiej poradzą sobie z chorobą, a inne gorzej. Może to być uzależnione od obowiązków, ale również od ich planów na życie. Dodatkowo wiele osób chorych to osoby w podeszłym wieku, a zatem zmagają one z licznymi chorobami towarzyszącymi. Mimo jednak wielu nowoczesnych metod leczenia życie pacjentów jest do pewnego stopnia ograniczone.
Introducere. Frecvenţa intoxicației acute cu metformin este în creștere odată cu creșterea disponibilității și accesibilității copiilor și adolescenților la acest antidiabetic oral. Evoluția ...intoxicației cu metformin la copii poate fi severă prin posibilitatea complicării ei cu disfuncții de organ. Prezentare de caz. Adolescentă, de 16 ani, a fost internată de urgență în clinica de Toxicologie şi Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti, prin transfer dintr-o altă unitate medicală, pentru somnolență şi vărsături apărute după ingestia acută voluntară a 10 comprimate de Siofor (Metformin) comprimate a 1.000 mg. Examenele paraclinice la internare au decelat prezența acidozei metabolice (pH = 7,28, EB = -9,4 mmol/l, HCO3 = 14,2 mmol/l, lactat= 3,5 mmol/l), iar probele funcționale renale au evidenţiat o valoare crescută a creatininei sangvine de 1,57 mg/dl. Pe parcursul admisiei, au fost administrate bicarbonat de sodiu și perfuzii cu glucoză şi electroliți, care nu au dus la normalizarea valorilor echilibrului acido-bazic şi a lactatului, iar evoluția pacientei a fost către alterarea statusului neurologic, dezvoltarea acidozei lactice severe (pH = 7,19, lactat = 5,5 mg/dl, HCO3 = 18 mmol/l) şi a insuficienței renale acute (uree = 59 mg/dl, creatinină = 4,06 mg/dl). A fost luată decizia inițierii terapiei de epurare extrarenală şi a fost transferată în secţia de nefrologie a unei alte unități spitalicești. A fost necesară efectuarea a două şedinţe de hemodializă şi s-a obținut normalizarea indicatorilor funcției renale cu „restitutio ad integrum“ a stării de sănătate. Concluzii. Intoxicația acută cu metformin poate avea o evoluţie gravă, putând conduce către deces dacă nu este recunoscută, monitorizată și tratată cât mai rapid. Evoluția către acidoză lactică impune instituirea rapidă a măsurilor terapeutice suportive sau de epurare extrarenală din cauza potențialului letal.
Etilenglicolul este unul dintre cei mai toxici alcooli, fiind consumat accidental sau voluntar, ca substituent al etanolului sau în scop suicid. Ingestia de etilenglicol determină, prin metaboliţii ...săi toxici, acidoză metabolică severă, cu creşterea hiatusului anionic şi osmotic, conducând la un tablou clinic ce asociază deprimarea sistemului nervos central, afectare cardiovasculară şi insuficienţă renală. Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 16 ani internat pentru semne clinice şi biologice de intoxicaţie cu etilenglicol apărute după ingestia simultană de antigel şi alcool. Pacientul a prezentat acidoză metabolică doar la debut, rapid corectată de o doză de bicarbonat de sodiu; investigaţiile ulterioare nu au relevat acidoză, chiar dacă în evoluţie a apărut insuficienţa renală acută ce a necesitat hemodializă. Datorită absenţei anamnezei pozitive şi a acidozei metabolice persistente, diagnosticul de intoxicaţie cu etilenglicol a fost întârziat până la confirmarea prin testul toxicologic seric. Concluzii: ingestia concomitentă de etanol poate masca simptomele intoxicaţiei cu etilenglicol; absenţa acidozei metabolice persistente nu exclude diagnosticul.
PDF
