Recenzia volumului: Heinrich Harrer. „Șapte ani în Tibet”. Iași, Polirom, 2013. Cunoscut alpinist, austriacul Heinrich Harrer este invitat în 1939 să participe la o expediție germană de identificare a unei noi căi de acces pe muntele Nanga Parbat din India. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial îi împiedică însă pe membrii expediției să se întoarcă în Europa. Transferați dintr-un lagar în altul, ei plănuiesc să evadeze și să meargă în Tibet. Dintre toți, doar Heinrich Harrer și prietenul sau reușesc, după o călătorie lungă și epuizantă, să ajungă în Lhasa, capitala Tibetului, „orașul interzis” în care nici un european nu fusese primit până atunci. În cei șapte ani petrecuți în Tibet, au învațat limba și au fost definitiv cuceriți de această țară și de locuitorii ei. Heinrich Harrer a devenit chiar prietenul și învățătorul lui Dalai Lama, pe care l-a însoțit în India atunci când Tibetul a fost invadat de China. Fascinantele povești despre evadările din lagăr și traversarea plină de peripeții a masivului Himalaya, despre viața de zi cu zi în Lhasa și despre oamenii pe care i-a cunoscut se regăsesc în cartea sa, care a devenit încă de la apariție un bestseller. Cronica traducerilor