Erythema multiforme (EM) rijetka je akutna upalna bolest kože i sluznica obilježena ulceracijama. Može nastati kao reakcija na lijekove, mikrobne uzročnike ili alergene. Nekoliko je oblika te bolesti ...– može se manifestirati kao težak oblik koji obično zahvaća kožu, a patognomičan znak je hemoragična krusta na usnici. Tipične prstenste lezije mogu se i ne moraju pojaviti. Ako ih nema, diferencijalna dijagnoza u odnosu na druge slične bolesti vrlo je složena. Erythema multiforme povezan s herpesom (engl. herpes associated erythema multiforme – HAEM) rijetko je stanje uzrokovano infekcijom virusom
herpes simplex. Opisan je slučaj HAEM-a kod 28-godišnje trudnice s bolnim lezijama. Inače, od te bolesti trudnice rijetko obolijevaju, pa klinički nalaz, dijagnoza i liječenje dosad nisu opisani.
Eritemul migrator ( EM ) este cea mai comună și recunoscută manifestare clinică precoce a Borreliozei Lyme ( LB ) în Europa. Scop: de a evalua clinic și serologic toți pacienții cu EM și de a corela ...serologia cu abordarea clinică. Material si metodă: Un studiu prospectiv incluzand toți pacienții care au venit cu EM la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj - Napoca România între 1 aprilie și 31 august 2011. Am înregistrat date referitoare la: vârstă, sex, intervalul între înțepătura de căpușă și apariția EM, intervalul între apariția EM și prezentarea la spital, serologia (IgM și IgG pentru Borrelia burgdorferi sl) la prezentare și după un an, tratamentul cu antibiotice, durata tratamentului cu antibiotice și evolutia clinică. Rezultate: 44 pacienți cu EM, 2 au avut EM multiplu, 23 bărbați (52 %), cu vârsta medie de 41.3 ani (min 3 ani, maxim 84 ani, in medie 43.5 ani). Serologia la prezentare a fost pozitivă la 15 pacienți pentru IgM și la 9 pacienți pentru IgG cu ELISA și la 13 pentru IgM și la 16 pentru IgG cu WB. După un an de urmărire rezultate pozitive pentru IgM au fost găsite la 14 pacienți cu ELISA și la 11 de pacienți cu WB. IgG a fost pozitivă la 7 pacienți cu ELISA și la 5 cu WB. Intervalul mediu de timp între mușcătura de căpușă și EM nu a fost semnificativ diferit pentru pacienții cu IgM sau IgG negativ sau pozitiv. Intervalul dintre apariția EM și inițierea tratamentului a avut semnificație statistica pentru IgG pozitiv. După un an nu a fost găsită nici o semnificație statistică pentru IgM pozitiv pentru niciunul dintre factorii analizați, în timp ce pentru IgG pozitivitate a fost semnificativ asociată cu vârsta și durata perioadei de incubație. Tratamentul antibiotic si durata acestuia nu au influențat serologia pacienților noastri. Concluzii: Datele noastre aduc dovezi suplimentare că profilul serologic este imprevizibil la pacienții cu Borrelioză Lyme.
Ulerythema ophryogenes and keratosis follicularis spinulosa decalvans are rare folliculocentric keratotic disorders, from the group of follicular genokeratoses, characterized by keratosis pilaris ...atrophicans: follicular keratotic papules, sometimes with surrounding erythema, which eventually result in fibrosis, atrophy, progressive scarring and permanent hair loss. Ulerythema ophryogenes begins at birth or soon thereafter; it involves the lateral eyebrows, spreads medially and eventually affects the entire eyebrows, cheeks, and less frequently, forehead and asjecebt scalp. Involvement of the scalp has apparently not been reported in cases in which the eyebrows were predominantly involved. In addition to sporadic cases, ulerythema ophryogenes has been reported among relatives. Keratosis follicularis spinulosa decalvans is also a genetically heterogeneous syndrome which begins in infancy or childhood by involving hair bearing skin, especially the scalp; rarely it is confined to the face involving only eyebrows and eyelashes, but affects predominantly the scalp, leading to severe progressive cicatricial alopecia. Both conditions tend to progress until puberty.
The authors present a case of an otherwise healthy 19-year-old male patient, with absence of lateral eyebrows since childhood, which spread symmetrically and medially, until puberty affecting the entire eyebrows, whereas the eyelashes were completely spared. On examination, skin findings on the face, trunk and extremities pointed to ulerythema ophryogenes: apart from hair loss, the lateral eyebrows were highly erythematous; a great number of disseminated follicular, slightly keratotic papules (keratosis pilaris) pin- or match-head sized, were seen on the trunk, extensor surface of the arms and legs, as well as the buttock, and on palpation the skin felt like a “nutmeg grater”. However, follicle-based erythematous papules (focal patchy alopecia) were found not only along the eyebrows but also partly in the parietal capillitium forming focal patchy alopecia, which is a finding characteristic for keratosis follicularis spinulosa decalvans; the histopathological analysis of the biopsy specimens taken from the parietal capillitium has confirmed the clinical diagnosis.
Cytogenetic analysis showed no karyotypic abnormalities. Family history showed that the patient’s mother and maternal grandfather also suffered from hair loss especially of the lateral eyebrows.
This paper presents an overlap between two rare follicular genokeratoses in a young male with a positive family history, who presented with ulerythema ophryogenes involving not only the eyebrows, but also the scalp, in the form of parietal, focal cicatricial patchy alopecia.
Erythema migrans (EM) is the most common and recognized clinical manifestation of early Lyme Borreliosis (LB) in Europe. Purpose: to evaluate clinically and serologically all the patients with EM and ...to correlate the serology with clinical approach. Material and method: A prospective analyses of all patients that came with EM in our University Hospital of Infectious Diseases from Cluj-Napoca Romania between 1st of April to 31st of August 2011. We registered data regarding: age, gender, interval between tick bite and EM occurrence, interval between EM appearance and hospital presentation, serology (IgM and IgG for Borrelia burgdorferi sl) at presentation and one year after, antibiotic treatment, duration of antibiotic treatment and clinical outcome. Results: 44 patients with EM, 2 had Multiple EM, 23 male (52 %), average age 41.3 years (min 3 years, max 84 years, median 43.5 years). Serology at presentation was positive in 15 patients for IgM and in 9 patients for IgG with ELISA and for 13 for IgM and 16 for IgG with WB. At the one year follow up positive results for IgM were found in 14 patients with ELISA and in 11 patients with WB. IgG was positive in 7 patients with ELISA and in 5 with WB. The average time interval between the tick bite and EM was not significant different for patients with negative or positive IgM or IgG. The interval between EM occurrence and treatment initiation had a strong significance for IgG. After one year no statistical significance was found for positive IgM for any of the analyzed factors while for IgG positivity we found a significant importance for age and duration of incubation. No influence of antibiotic or duration of treatment was found on serology of our patients. Conclusions: Our data brings additional evidence that the serological profile is unpredictable.
Eritemul migrator ( EM ) este cea mai comună și recunoscută manifestare clinică precoce a Borreliozei Lyme ( LB ) în Europa. Scop: de a evalua clinic și serologic toți pacienții cu EM și de a corela serologia cu abordarea clinică. Material si metodă: Un studiu prospectiv incluzand toți pacienții care au venit cu EM la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj - Napoca România între 1 aprilie și 31 august 2011. Am înregistrat date referitoare la: vârstă, sex, intervalul între înțepătura de căpușă și apariția EM, intervalul între apariția EM și prezentarea la spital, serologia (IgM și IgG pentru Borrelia burgdorferi sl) la prezentare și după un an, tratamentul cu antibiotice, durata tratamentului cu antibiotice și evolutia clinică. Rezultate: 44 pacienți cu EM, 2 au avut EM multiplu, 23 bărbați (52 %), cu vârsta medie de 41.3 ani (min 3 ani, maxim 84 ani, in medie 43.5 ani). Serologia la prezentare a fost pozitivă la 15 pacienți pentru IgM și la 9 pacienți pentru IgG cu ELISA și la 13 pentru IgM și la 16 pentru IgG cu WB. După un an de urmărire rezultate pozitive pentru IgM au fost găsite la 14 pacienți cu ELISA și la 11 de pacienți cu WB. IgG a fost pozitivă la 7 pacienți cu ELISA și la 5 cu WB. Intervalul mediu de timp între mușcătura de căpușă și EM nu a fost semnificativ diferit pentru pacienții cu IgM sau IgG negativ sau pozitiv. Intervalul dintre apariția EM și inițierea tratamentului a avut semnificație statistica pentru IgG pozitiv. După un an nu a fost găsită nici o semnificație statistică pentru IgM pozitiv pentru niciunul dintre factorii analizați, în timp ce pentru IgG pozitivitate a fost semnificativ asociată cu vârsta și durata perioadei de incubație. Tratamentul antibiotic si durata acestuia nu au influențat serologia pacienților noastri. Concluzii: Datele noastre aduc dovezi suplimentare că profilul serologic este imprevizibil la pacienții cu Borrelioză Lyme.
Opisuje se slučaj 72-godišnje žene koja se javila neurologu zbog ponavljajućih napadaja bolova jakog intenziteta i različitog trajanja u području lijeve ušne školjke, vanjskog slušnog hodnika i ...ipsilateralne strane lica praćenih objektivno vidljivim eritemom kože uz osjećaj žarenja tijekom cijelog napadaja. Neurološki status je bio uredan. Provedena je opsežna dijagnostička obrada u svrhu isključenja moguće primarne bolesti. Rezultati učinjenih pretraga bili su u granicama fizioloških vrijednosti. Pokušaji liječenja bola različitim analgeticima i kombinacijom analgetika i antikonvulziva starije generacije nisu se pokazali učinkovitima. Do blažeg smanjenja tegoba došlo je uvođenjem pregabalina u maksimalnoj dozi. Zbog raznolikih potencijalnih patofizioloških mehanizama u literaturi se ne navodi jedinstvena terapijska preporuka, a dio oboljelih otporan je na bilo koji oblik terapije.
Nodozni eritem (erythema nodosum, EN) kožna je promjena uzrokovana reaktivnim imunosnim procesom koja se prezentira akutnom pojavom crvenih čvorastih eflorescencija. EN spontano regredira u periodu ...od 3 do 6 tjedana, ali nerijetko recidivira. Ovaj je rad uključio 98 bolesnika s područja Republike Hrvatske koji su ambulantno liječeni kod istog specijalista internista-reumatologa. Analizirana je prezentacija i definirane razlike između sekundarnog i idiopatskog oblika EN u spomenutoj populaciji. Rezultati pokazuju da je udio EN-a povezanog sa sekundarnom etiologijom bio 47/98. Većinu EN-a sekundarne etiologije činile su infektivne bolesti (23/98), sarkoidoza (18/98) i upalna bolest crijeva (4/98). Usporedbom brojnih kliničkih i laboratorijskih parametara utvrđen je manji broj statistički značajnih razlika (grlobolja, nedavne respiratorne infekcije, promjena titra ASO-a, uzimanje antibiotika). Na temelju rezultata zaključak je da je u pristupu bolesniku s EN-om potrebno uzeti dobru anamnezu s naglaskom na nedavne upale gornjeg dijela respiratornog sustava i pojavu dijareje. Treba učiniti fizikalni pregled, odrediti osnovne hematološke i biokemijske nalaze, odrediti upalne biljege (SE, CRP), napraviti rendgenogram srca i pluća i PPD-test te na taj način odrediti komu je potrebna daljnja obrada. Također, potrebno je napraviti i obrisak ždrijela i/ili odrediti titar ASO-a u dva navrata u razmaku od 2 do 4 tjedna i nastaviti pratiti bolesnika. S obzirom na regionalne razlike u etiologiji EN-a koje su dokazane u literaturi, potrebno je za svaku populaciju utvrditi prevalenciju pojedinih uzroka EN-a i tomu prilagoditi standardiziranu obradu.
Sweetov sindrom (SS) rijetko je upalno stanje koje se manifestira vrućicom, leukocitozom, eritem- atoznim, nježnim plakovima i histološkim dokazom guste neutrofilne infiltracije u dermisu. Pojavl- ...juje se uglavnom u žena u dobi od 30-60 godina. Nodozni eritem (EN), oblik panikulitisa, očituje
se bolnim, eritematoznim, zaobljenim potkožnim čvorovima i javlja se 3-5 puta češće u bolesnica u svim dobnim skupinama, ali uglavnom između drugog i četvrtog desetljeća života. Iako je rijetka, istodobna pojava Sweet-ovog sindroma i nodoznog eritema opisana je i može biti povezana s autoi- munim poremećajima, određenim malignim bolestima, gastrointestinalnom bolešću ili infekcijama gornjih dišnih putova. Ovdje smo opisali 34-godišnju prodavačicu koja je razvila istodobni Sweetov sindrom i nodozni eritem sedam dana nakon početka infekcije gornjih dišnih putova. Tijekom infek- cije gornjih dišnih puteva, liječena je trodnevnom terapijom azitromicinom, zajedno s ibuprofenom
i paracetamolom. Kasnije, kad je razvila istodobno SS i EN, liječena je u početku klindamicinom i prednizonom od 40 mg, a zatim sa 60 mg prednizona, nakon čega bolesnica postaje afebrilna s pos- tupnom regresijom osipa. Malo se zna o istodobnom SS i EN, njihovoj etiopatogenezi i povezanosti
s različitim bolestima, infekcijama i / ili lijekovima. Istodobni SS i EN u naše bolesnice vjerojatno je potaknut infekcijom gornjih dišnih puteva. Iako nema dokaza da azitromicin može izazvati SS ili EN ili oboje, moglo bi se pretpostaviti da bi mogao biti okidač sam ili zajedno s infekcijom gornjih dišnih puteva.
Aerogeni kontaktni dermatitis pojavljuje se kao iritacija ili kao alergija. Uzrokuju ga brojni agensi, od kojih su gotovo svi uobičajeni za radni okoliš u proizvodnji kozmetike. Alergije su relativno ...ceste a lezije su gotovo uvijek simetrično raspoređene po licu, vratu i rukama, odnosno pod pazuhom i na preponama. Dosada, međutim, nije zabilježen niti jedan slučaj aerogenog kontaktnog dermatitisa uzrokovanog 2-amino-2-metil-1-propanolom AMP 100) koji je uveden kao zamjena za amonijak u proizvadnji lakova i boja za kosu.
Ovaj rad opisuje dva zabilježena slučaja aerogenog kontaktnog dermatitisa uzrokovanog AMP-om 100 u pacijenata s periorbitalnim eritemom i svrbežom. Reakcije na epikutano alergijsko testiranje pokazale SL se pozitivnima samo s otopinama od 10% i 20%, i to ne samo u dvoje opisanih pacijenata nego i u šest ispitanika koji nisu iskazivali simptome a radili su na istome radnom mjestu. Autori su pritom dijagnosticirali iritativni oblik aerogenoga kontaktnog dermatitisa uzrokovanog AMP-om 100.
Stoga autori vjeruju da bi AMR 100 trebalo dodati zamjetnoj listi proizvoda koji uzrokuju aerogeni Kontaktni dermatitis u kozmetičkoj industriji, štoviše, zbog stalne uporabe AMP-a 100 u frizerskim salonima trebalo bi obratiti pozornost na zaštitu od njegovih učinaka na frizere.
Introdução: A hanseníase é uma doença milenar relacionada à pobreza, pois certas condições das populações menos favorecidas aumentam consideravelmente a exposição ao Mycobacterium leprae e ao ...Mycobacterium lepromatosis. Antes, durante ou mesmo após o término do tratamento para hanseníase, aproximadamente 30-50% dos pacientes desenvolvem reações inflamatórias agudas a antígenos micobacterianos, frequentemente localizados nos nervos periféricos. Essas reações inflamatórias são responsáveis pela maioria das deficiências físicas relacionadas a doenças infecciosas. Quando os pacientes apresentam reações hansênicas subsequentes, ou seja, por mais de seis meses, são considerados reações crônicas, sendo comum o envolvimento neural. Nesses casos, é necessário investigar fatores que possam atuar como desencadeadores dessas reações, incluindo coinfecções, ainda que subclínicas. A imunidade mediada por células Th1 desempenha um papel importante na evolução das infecções bacterianas intracelulares e, portanto, na evolução da hanseníase e suas reações. Há evidências de que a imunidade mediada por células também está intimamente relacionada com a patogênese e controle da infecção por Bartonella spp.. Essas bactérias podem causar infecção assintomática e são responsáveis por doenças emergentes e reemergentes. A coinfecção por B. henselae em paciente com reação hansênica crônica acompanhado na UNICAMP já foi descrita. Neste paciente houve melhora completa das reações com o tratamento para B. henselae. Objetivo: Avaliar a ocorrência de infecção por Bartonella sp. Em amostras de sangue de pacientes que tiveram episódios subintrantes de reações hansênicas tipo 2 por mais de seis meses, comparando-os com um grupo controle. Métodos: Foram utilizados métodos microbiológicos e moleculares (PCR) em amostras de sangue de pacientes de dois centros de referência para o tratamento da hanseníase no sudeste do Brasil. A evolução de pacientes com DNA de Bartonella sp. Detectado em um dos centros também foi observado. Resultados: Houve maior prevalência de infecção por Bartonella henselae em pacientes, 19/47 (40,4%), em comparação com o controle, 9/50 (18,0%), p = 0,0149. Cinco pacientes aceitaram o tratamento para coinfecção e todos apresentaram melhora das reações hansênicas com o tratamento da infecção por B. henselae. Conclusão: Conclui-se que essas bactérias podem desencadear reações crônicas da hanseníase tipo 2 e devem ser investigadas nesses pacientes.
PDF
