Traumatismele de energie înaltă au devenit parte a cotidianului, studiul aprofundat al impactului biochimic al politraumatismului asupra corpului uman devenind o prioritate. În faza iniţială posttraumatică, agresiunea asupra ţesuturilor produce un răspuns inflamator local şi general (SIRS). Fracturile de inel pelvin sunt leziuni relativ rare, cu o incidenţă raportată de aproximativ 2-8% din totalul fracturilor, dar la pacienţii politraumatizaţi această incidenţă poate creşte până la peste 25%. Riscul hemoragic face din fracturile de bazin una dintre cele mai serioase leziuni ale aparatului locomotor, având o mortalitate raportată ca fiind între 5 şi 50%. Priorităţile tratamentului iniţial sunt identificarea şi tratamentul leziunilor ce pun în pericol viaţa pacientului, obiectivul stabilizării definitive fiind corectarea diformităţii, restaurarea funcţiei şi reducerea ratei complicaţiilor.